Des mi se intampla. Acum ma aprind, vreau sa scriu, creez un blog…entuziasm…waaaaa! Dupa care imi vine sa sterg tot, sa dispar, nu-mi vine nimic in cap, nu mai e loc …
Desi pentru asta si a fost creat acest blog, sa las aici toate porcariile din cap (vezi “About”, butonul albastru de sus), se pare ca nu-i chiar atat de usor…Se pare ca e timpul sa vizitez marea, pescarusii, plaja…
Temopauza August 13, 2009
healthy “freaks” May 30, 2009
Cine e suta la suta convins de faptul ca daca se va afla de vreun caz de gripa porcina H1N1 in Republica Moldova:
1. medicii nostri isi vor da seama ca e vorba de H1N1 si
2. vom fi informati la timp si oficial ca exista deja un caz de imbolnavire?
Tinem minte cu totii, ok, unii din noi erau mici pe atunci, dar parintii nostri tin minte bine cum a fost cu catastrofa de la Cernobil. Cat? O zi-doua am umblat prin radiatie fara a ne proteja cumva, si cand am aflat era deja prea tarziu. Astfel de cazuri cu siguranta au mai fost pe la noi deoarece ni s-a demonstrat nu o data ca nimanui nu-i pasa de cum traieste omul in Moldova, ce maninca, cu ce se trateaza sau unde doarme.
Pana in prezent s-au confirmat cazuri de gripa H1N1 in urmatoarele tari (sursa World Health Organization, 29 mai):
Argentina, Australia, Austria, Bahrain, Belgia, Brazilia, Canada, Chile,
China, Colombia, Costa Rica, Cuba, Rep. Ceha, Danemarca, Rep.
Dominicana, Ecuador, El Salvador, Finlanda, Franta, Germania,
Grecia, Guatemala, Honduras, Islanda, India, Irlanda, Israel,
Italia, Japonia, Korea, Rep. Kuwait, Malaezia, Mexic, Olanda,
Noua Zeelanda, Norvegia, Panama, Peru, Filipine, Polonia,
Portugalia, Romania (la 30 mai Romania zice ca a fost o alarma falsa), Slovakia, Spania, Suedia, Elvetia, Tailanda, Turcia, Marea Britanie, SUA, Uruguay.
Total:15510, dintre care 99 decese.
Este in lista si Rusia, si Italia, Portugalia, Spania, Grecia si multe alte tari unde zeci si sute de mii de moldoveni lucreaza, iar acum, intr-un an de criza, multi revin acasa, care mai sanatosi, care mai bolnaviori. Asadar, trebuie sa fim pregatiti si bine informati despre cum ne putem proteja.
Nu trebuie sa ne fie rusine daca purtam masti de protectie. Mi-i indiferent ce vor zice tipii din cafenea, sau cei ce stau la rand cu mine intr-un market. La inceput va rade multa lume sub nas cand ma va vedea, freak? So what?! Dar voi fi un ciudat sanatos.
Daca vedeti de maine pe cineva cu masca pe fata, nu va mirati, mai bine urmati-i exemplul. Nu are nimeni grija de noi mai bine decat noi insine.
P.S. Si nu uitati sa va spalati pe maini…des.
Fiti sanatosi!
Vacanta, vitamine, sport, masaj, yoga… May 25, 2009
O prietena de-a mea mereu ajunge in situatii care mai de care incomode, funny, chiar stupide uneori. Si, banuiesc ca-i place asta. E persoana care alege intotdeauna calea cea mai complicata. Eu, pe de alta parte, incerc sa fiu intotdeauna calculata, evit peripetiile si urasc complicatiile. Dar se intampla ceva in ultima vreme caci am devenit cam impiedicata si un adevarat magnet de ghinioane.
Acum cateva saptamani eram in unul din cinematografele capitalei. Nu zic care anume ca asa-s de multe la Chisinau si sunt intr-o prea mare concurenta. In fine, dupa film imi dau seama ca-s fara geanta. Iar eu, ca sa va dati seama, nu ies din casa fara geanta chiar daca am numai un pix in ea. Caut pe sub scaune, in WC…si ajung la baietii din security, nu reusesc sa termin fraza “Nu ati vazut cumva…” si zaresc geanta mea pe unul din scaunele lor. Astia incercau sa ma ia peste picior, cica “Vai, asa de interesant a fost filmul ca ai uitat completamente de geanta”. Frate’ meu, care era cu mine, mi-a zis ca asta, de fapt, se numeste “flirt”. Intr-un final, am fost rugata sa explic intr-un catalog de lucruri gasite, DE CE am uitat geanta. “Pentru ca-s cascata” a fost scurta mea explicatie. In catalogul ala erau enumarate toate obiectele din geanta mea, cred ca si banutii i-au numarat. “Pai, daca era ceva periculos in geanta? Trebuia sa verificam!”, mi-a zis unul din ei. Corect.
Asta a fost din categoria grandus cascaturas. Din categoria atragerea ghinioanelor mi s-a intamplat ceva azi in unul din supermarketurile verzi din Chisinau. Veneam de la sport, imi las gentile la intrare in cabinutza cu numarul 66 si iau cheia cu mine. Revin cu cumparaturile, includ cheia in broasca 66…nici o reactie. M-am chinuit vreo 5 minute, chem baiatul de la paza, se chinuie si el vreo 5 minute, vine administratorul, asta ma priveste suspect, constata ca acea cheita pe care o includeam noi in broasca 66 era, de fapt, cu numarul 99. De vreo 5 ori m-au intrebat daca nu am facut cumva schimb de chei cu cineva prin magazin, asa, intamplator. Common!
Intre timp trec colegi, cunoscuti pe langa mine…iar eu stau inconjurata de security, administrator.
Pana la urma au gasit o cheie de rezerva, au deschis usa, am scos buletinul de identitate, i l-am aratat administratorului si cu un “nu va temeti, nu-s o infractoare” mi-am luat ramas bun.
Asadar, ce s-a intamplat de fapt? Cineva, care se afla in perioada grandus cascaturas, a bagat cheia 99 in broasca 66 si a lasat-o acolo. Eu vin, pun geanta, si, miraculos, dar inchid cu cheia 99 usa 66! Cand revin, cheia 99 nu vrea sa intre-n broasca 66! Normal:)
Vacanta, vitamine, sport, masaj, yoga…ce leacuri impotriva cascaturii mai exista?
SZIGET’iada April 29, 2009
La inceput a fost un search dat pe net in cautarea programului concertelor trupei Faithless prin Europa. Tocmai revenisem de la B’estfest (Bucuresti) unde aceasta trupa evoluase si timp de numai 80 minute ne transformase-ra in fanii lor. Asa am aflat de Sziget, in vara lui 2007 Faithless a dat un concert in cadrul acestui renumit festival in lume care are loc anual la Budapesta (Ungaria).
La finele aceluiasi an, ghinion, trupa mea preferata intra intr-o faza mai pasiva din punct de vedere al turneelor ascunzandu-se prin studiouri pentru a crea si inregistra noi capodopere. Asta, insa, nu ne-a facut (pe mine si inca cativa prieteni) sa renuntam la ideea de a merge in vara anului 2008 la Sziget. Nu va fi Faithless dar vor fi multe alte trupe faine plus posibilitatea de a vizita un oras frumos.
Pentru a economisi ceva bani ne-am gandit sa ignoram agentiile de turism si sa mergem asa, de sine statator. Ne-am facut card in Euro cu care am procurat biletele on-line, am cumparat un cort, saci de dormit, ruscacuri din alea mari care ma faceau sa rad cand le vedeam pe spatele turistilor ce treceau prin Chisinau, am colectat toate hartoagele pentru viza (bine ca abonamentul nostru de intrare la festival includea camparea, asta ne-a scutit de careva rezervari de hotel, confirmari s.a.). Am cautat trasee si modalitati de transport pana la Budapesta, am stat in rand la Centrul Comun de Vize de la ora 5 dimineata. Apropo, marele super noroc pe care-l avusem era ca viza de tranzit fusese exclusa cu numai cateva zile inainte de a merge la ambasada! Era de ajuns deschiderea vizei Schengen pentru tara de destinatie.
Si iata-ne porniti la drum. Cu autobuzul ajunsesem la Cluj, o zi ne-am prostit prin oras, am facut poze – un oras frumusel, apropo, merita de vizitat.
Am luat trenul cu destinatia Cluj-Budapesta si la vama cu Ungaria se pare ca eram unicii calatori care asteptau sa li se stampileze pasaportul albastru. Socat ca niste moldoveni vin in Ungaria in scopuri turistice (si nu-i tranziteaza pentru a merge la lucru), granicerul ungur a transmis pasapoartele noastre prin geam cuiva stigand “Moldovaiak!” si trenul ne-a asteptat pana am primit noi patru pasapoartele stampilate.
Iata-ne in Ungaria! Hmm…nimic deosebit, de fapt eram mai entuziasmati de muntii Carpati, peisajele si localitatile din Transilvania. Budapesta insa e diferita de Ungaria pe care am vazut-o pana a ajunge in capitala. E un oras extraordinar de frumos, iar cladirea parlamentului m-a lasat cu gura cascata. Voi reveni aici cu siguranta!
La gara, ca de obicei, taxistii incercau sa smechereasca turistii tocmai sositi. Am luat metroul. Un sfat: daca ajungeti in perioada Sziget-ului la Budapesta si vreti sa ajungeti la locul faptei, nu va faceti griji, toata saptamana, la orice ora, veti da peste turme de oameni care stiu drumul si merg intr-acolo. Am impresia ca autoritatile locale din Budapesta asteapta Sziget-ul intregul an: abonamente la pret redus pentru transportul public in perioada festivalului, politia coordoneaza traficul in favoarea szigetistilor, bastinasii stiu ca in aceasta perioada sunt mai multi nebuni pe drumuri care pot sa i se adreseze in limba engleza etc.
Am ajuns!!! Oops, pentru a trece pe insula Obudai de pe Dunare, acolo unde are loc festivalul, trebuia mai intai de toate sa supravietuim unui rand de vreo 300 metri lungime si 5 latime in care statea lumea cu scrisorile de confirmare venite pe mail imediat dupa procurarea on-line a biletelor, aveam si noi din alea, urma sa le schimbam pe bratarele Sziget (pe a mea o pastrez pana acum:)). Ajunsi pe insula am mers cam 1 km pana am dat de un loc bun. Chiar daca era abia ziua zero de festival, se pare ca foarte multa lume venise in ziua -1. Locuri libere deja practic nu se gaseau. Oricum ne-am gasit un loc foarte bun. Daca la festival au fost in total in jur la 300.000 vizitatori, asta inseamna ca cel putin jumatate erau cu corturi, va imaginati ce mare de corturi era pe insulita de pe Dunare?:)
Chiar in prima seara am avut ocazia sa fac cunostinta cu vecinii nostri de cort. Langa noi era un grup de francezi (am impresia ca francezii si au fost ceeeei mai multi la Sziget), in fata noastra erau olandezi, in dreapta niste englezoaice si in spatele nostru era un grup de australieni care sforaiau mai tare decat muzica ce venea dinspre toate cele 30 de scene. In prima seara, venind dupa turul insulei, ne dam seama ca langa cortul nostru miroase a gaz. Una din regulile festivalului spune ca-i interzisa aducerea si folosirea buteliilor cu gaz pe insula, dar din experienta de la B’estfest si acum de la Sziget stiu ca paznicii de la intrare sunt foooaaarte subiectivi si neatenti, desi, uneori sunt exagerat de minutiosi. Depinde peste cine dai la intrare. Unul din francezii nostri, un student introvertit pe care-l gaseai mai tot timpul cu cartea in mana (se pregatea de examenele din septembrie – potrivit moment, nu?), era pe loc si uite asa am inceput sa comunicam cu el in timpul cautarii sursei scurgerii de gaz. In urma unei cercetari minutioase, am inteles ca de vina erau vecinele englezoaice care, mergand la un concert, au uitat butelia deschisa. Le-am lasat un mesaj “prietenos” pe butelie, dupa asta, insa, ne gandeam ca nu cumva sa le dea in cap sa aprinda un chibrit pentru a vedea mai bine ce am scris noi;).
In acea saptamana au fost in jur la 300 de trupe, dar am reusit sa ajung la vreo 20 doar, printre care: Ky-mani Marley (fiul lui Bob Marley), REM, Alanis Morissette, Kaiser Chiefs, Jamiroquai, Serj Tankian, Sex Pistols, Iron Maiden, Parov Stelar, Natacha Atlas&Transglobal Underground, Leningrad etc. Asa cum am obiceiul de a indragi cate o trupa la fiecare festival, de data am pus ochii pe austriecii de la Parov Stelar&Band. Oameni buni, daca aveti ocazia sa mergeti la concertul acestei trupe, faceti-o fara a sta pe ganduri! Ei vin deseori in Romania, se intampla ca si prin Ucraina.
Nici un pic de plictiseala
Pe teritoriul festivalului, zilnic aveau loc mai multe activitati: yoga, dansuri, teatru de papusi, bungee jumping si inca vreo 3 modalitati de sarituri in sus, in jos, cu scaun si fara, se facea olarit, masaj tailandez. 90% din activitati erau gratuite. Concertele incepeau dupa masa, oricum, dimineata si la amiaza, inainte de concerte, nu aveai cum sa te plictisesti.
Pe insula toata lumea incerca sa fie originala prin felul cum se imbraca, comporta, vorbea. Erau si draci, si vampiri, si oameni murdari din cap pana-n picioare de noroi. Se simtea insa si o sete nebuna de comunicare (pe langa alcool:)), se inventau jocuri in grup special pentru a atrage si implica cat mai multa lume. Intr-o seara am intalnit un grup de spanioli ce stateau langa noi la un concert. Vrand-nevrand ne-am vazut implicati si noi in jocul inceput de ei. Deci, majoritatea aveau arme cu…apa:), intrebau cum te cheama. Le ziceam….Shanti, de exemplu, si incepeau toti sa cante: Suave, Shanti, Suaaave… Si in momentul asta eu trebuia sa dansez. Dupa asta intrebau pe altcineva cum il cheama, daca ala nu vroia sa danseze – era impuscat pe loc fiind udat din cap pana-n picioare. Erau si alte jocuri, de exemplu, un fel de bowling cu sticlele de bere. Uite asa ne faceam cunostinta unul cu altul.
Desi planificasem sa cheltuim mai putin evitand agentia de turism, cred ca am cheltuit cam la fel. DAR! M-am facut cu un cort, saci de dormit, rucsac, experienta – toate pentru mult timp de acum incolo. Mai mult decat atat, am avut o calatorie minunata, am vazut Clujul, inapoi am mers in tren de lux pana in Romania iar pe teritoriul ei pana la Iasi in unul de cosmar plin de persoane dubioase. A fost vesel, a fost super, a ME-RI-TAT! Daca vreti sa mergeti anul asta incolo si aveti careva intrebari, I’m here! Anul asta fac o pauza. Dar daca se duce cineva din voi la Sziget si vine Faithless, va rog sa nu-mi spuneti ca au fost;)
P.S. In ultima dimineata, ca de obicei, cineva trebuia sa-si faca de cap…Sper ca au verificat cabinele inainte de a le da jos, sa nu fi ramas cineva blocat acolo:)
in atentia agentiilor de turism April 28, 2009
De ce unele agentii de turism se joc de-a marketing-ul?
Acum cateva zile cautam oferte de calatorii cu destinatia Turcia. Intru pe un site, gasesc rubrica “Turcia”, click si…dau peste intrebarea “Что такое Турция?” si incepe descrierea tarii, fus orar, datele meteo si moneda.
Asta ma va face sa-i sun pentru a rezerva calatoria? Eu stiu unde vreau sa ajung deoarece inainte de asta am stat mult timp pe Google si Youtube privind poze si video, citind comentariile turistilor pe forumuri. La site-ul agentiei am ajuns deja gata de a alege turul, nu tara…heeeey!
Daca agentia nu are site bun, cu informatie interesanta si, desigur, atragatoare, atunci la sigur nici nu-mi vine prin cap sa o sun pentru a afla detalii.
s-asa-mi vine cateodata… April 28, 2009
…sa sterg de pe fata pamantului/internetului acest blog…
…sa o iau de la capat si sa ma nasc undeva prin Germania, Belgia, Norvegia sau Suedia…
…sa maninc unde, cand si ce vreau…chiar daca-i vorba de paste cu paine sau masline si peste afumat cu ceai…
…sa-mi iau lumea-n cap si sa cutreier planeta avand initial in buzunar doar cateva sute de dolari…
…sa scuip in fata pe cei care polueaza masiv planeta pulsul careia abia i se mai simte…
…sa privesc pana ma satur norii – puf de pe cerul albastru si copacii de un verde deschis abia renascuti…
…sa cred in nemurirea sufletelor celor dragi mie…
Multe-mi vin, dar numai cateodata caci in rest stiu ca-s bine unde, cand si cum sunt.
Caut pilula albastra March 30, 2009
BS (Before Scriptum): Acest articol are sanse de a va strica dispozitia, rog persoanele sensibile sa-l ignore.
“You take the blue pill, the story ends. You wake up in your bed and believe whatever you want to believe. You take the red pill, you stay in wonderland, and I show you how deep the rabbit hole goes”, asa-i spunea Morpheus lui Neo in filmul The Matrix.
Acum il inteleg perfect pe Cypher din The Matrix care nu mai dorea sa cunoasca adevarul despre lumea in care traia, cea reala. Isi dorea sa fi ales pilula albastra. In copilarie si adolescenta eram pentru pilula rosie cu toata inima (niciun fel de conotatii politice;)). Acum, cu tot creierul sunt pentru pilula albastra.
Cred…nu, stiu, ca omenirea s-a format fara un scop anumit, s-au aliniat planetele in asa fel incat au dat nastere unor specii noi de fiinte. Aceste fiinte slabe trebuie sa se reincarce zilnic cu somn, mancare, bautura iar dupa vreo 70 ani de viata se sting.
In ultimile zile am tot incercat sa dau de cineva care sa ma convinga ca dupa moarte omul nu dispare suta la suta. Si am inteles un lucru, majoritatea aleg o varianta care este mai usor acceptata de creierul lor si, astfel, incep a crede cu adevarat ca dupa moarte exista fie reincarnare, fie chiar o alta lume. De ce crede lumea intr-o continuitate sub o forma sau alta? Asa le este mai usor sa traiasca si nu le este frica ca vor dispare intr-o zi.
Da, ramanem in copiii, nepotii, stranepotii nostri. Ma supara insa gandul ca nu tin minte cum ii cheama pe strabuneii mei, am o singura poza si habar nu am cum si-au trait viata, ce le placea sa faca, cum se odihneau, ce tari au vizitat, ce caractere aveau, cum radeau, cum isi imaginau ca vor arata stranepotii lor? Nici o suta de ani nu au trecut si nu prea am de unde culege aceasta informatie…Nu-i trist? Caut pilula albastra.
Dar nici sa traiesc prea mult nu as vrea. La varsta de 120 de ani, Jeanne Calment a spus cu tristete in voce “Dumnezeu a uitat sa ma ia la el”. In asa momente cred ca nici o pastila nu mai are importanta. Apropo, ea avea 14 ani cand Gustave Eiffel a finisat construirea celebrului turn si tot pe atunci l-a cunoscut pe Van Gogh…uimitor…
Traiti-va viata din plin! Faceti ceea ce va place, faceti lucruri bune, distrati-va, calatoriti, iubiti, dansati, cantati, scrieti, alergati, sariti, radeti!
Traiti-va viata din plin!
Un elogiu adus VERII March 23, 2009
Mai jos vedeti un video, porniti-l.
Si acum…imaginati-va… E vara, cer senin, nici cald/nici frig, suntem in jurul orei 20:00 pe unul dintre cele mai inalte puncte ale orasului si-l privim mandri, de sus. Multe felinare, lumini peste lumini…aaaah…ador aceasta priveliste! Pe fundal as vrea un playlist cu Dire Straits, Moby, Enya, Sade, Chris Rea si un Joe Cocker mai vesel cu “Summer in the city”. Si-s fericita. Ador acest anotimp si chiar nu-mi pasa de arsita nebuna! E anotimpul care mi se asociaza cu copilaria, ziua de nastere, vacanta/odihna/concediul, party-urile, festivalurile internationale, picnicurile, marea, muntele, multitudinea de culori, soaaarele!
P.S. Articolul a fost scris in timp ce ascultam piesa “Summer in the city” de Joe Cocker – un generator excelent de emotii pozitive:)
De ce pedepsim punctualitatea? March 20, 2009
DE CE cand se anunta ora de incepere a unui party (sau orice alt eveniment) la 18:00, acesta ia start la 20:00!?
Punctualitatea arata in primul rand respectul dumneavoastra fata de cei pe care i-ati chemat sau la care ati fost invitati. Daca m-ati chemat la 18:00, fiti, va rog, amabili si incepeti la cel tarziu 18:30 dar nici nu la 20:00. Oamenii punctuali trebuie motivati sa continue sa fie asa, nu chinuiti 2 ore sa astepte pana vine nu stiu cine! Pacat ca n-am avut aliati azi seara ca avea sa iesim in mod organizat, sub forma de protest, exact in momentul cand incepea evenimentul.
Haideti sa stimulam punctualitatea in oameni, sa venim la timp la teatru, cinema, cina, intalnire, party, disco, bere s.a. si sa incepem aceste evenimente la timp ca lumea sa se obisnuiasca cu punctualitatea noastra si la un moment dat sa ajungeti a avea chiar reputatia unei companii/persoane care incepe evenimentele intotdeauna la timp.
Sunt cateva proverbe&citate despre punctualitate care arata importanta posedarii acestei calitati si cum poate fi pedepsita lipsa acesteia:
Punctualitatea e politetea regilor.
Punctualitatea e sufletul afacerilor.
Celui ce vine tarziu la masa sa i se atarne lingurile de gat.
Cei ce vin tarziu la masa nu gasesc decat oasele (aici as continua “celor ce au venit la timp”;-))
Fug ca am stabilita o intalnire intr-o ora si tre’ sa ajung la timp 
